MUZEE

MUZEUL NAȚIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI – MNAR

 

Muzeul Național de Artă al României  a luat ființă în 1948, an în care i s-a dat în folosință clădirea fostului palat regal de pe Calea Victoriei din București, puternic afectat în urma bombardamentelor din 1944. Încă de la început muzeul a avut un caracter enciclopedic, grupând colecții variate de artă românească, europeană și orientală. Este păstrătorul celui mai reprezentativ patrimoniu de artă medievală și modernă românească, un instrument indispensabil pentru cunoașterea culturii vizuale românești. Deschis din 1950 publicului larg, MNAR cuprinde Galeria Națională (cu Galeria de Artă Veche Românească și Galeria de Artă Românească Modernă), Galeria de Artă Europeană precum și spațiile istorice ale fostului palat regal (Sala Tronului, Sufrageria Regală, Scara Voievozilor).

Galeria de Artă Veche Românească prezintă o incursiune cronologică în arta celor trei provincii istorice, Moldova, Ţara Românească şi Transilvania, din secolele XIV–XIX. Icoane, fragmente de frescă, piese de mobilier sculptat, numeroase broderii şi obiecte liturgice, manuscrise şi tipărituri preţioase sugerează bogăţia şi gusturile domnitorilor, boierilor şi înalţilor ierarhi ai vremii, evocând universul evului mediu românesc așa cum este oglindit în mediul bisericesc.

Galeria de Artă Românească Modernă prezintă picturi și sculpturi realizate de la mijlocul secolului al XIX-lea până spre sfârşitul secolului XX. Procesul de modernizare a societății românești este evident în felul în care arta devine parte a vieţii de zi cu zi, pătrunzând în interioarele aristocraţiei şi burgheziei locale și făcând obiectul unor comenzi oficiale. Pictori precum Aman, Grigorescu, Luchian, Tonitza sau Baba, sculptori precum Paciurea sau Brâncuşi participă prin creația lor la dinamica realităților culturale contemporane.

Galeria de Artă Europeană pornește de la nucleul colecției de tablouri a regelui Carol I și prezintă operele de artă organizate pe şcoli (italiană, germană şi austriacă, spaniolă, flamandă, olandeză şi franceză), în ordine cronologică. Ele ilustrează cele mai importante curente artistice, de la renaşterea germană la barocul italian sau flamand şi până la impresionismul şi post-impresionismul francez prin lucrări de Tintoretto, Vasari, Cranach cel Bătrân, El Greco, Rubens, Rembrandt, Monet, Rodin, Bourdelle, Signac.

 

 

​

 

MUZEUL COLECȚIILOR DE ARTĂ

 

Muzeul Colecțiilor de Artă a luat ființă în 1978 ca secție a Muzeului Național de Artă al României, ocupând fostul Palat Romanit de pe Calea Victoriei, una dintre primele clădiri reprezentative ale Bucureștiului de la începutul secolului al XIX-lea. La înființare reunea 19 colecții. Muzeul deține 44 de colecții donate statului român începând cu 1927 de diverse familii, artiști sau urmași și legatari ai acestora. Colecțiile Elena și Anastase Simu, Beatrice și Hrandt Avachian, Corneliu Baba sau Iosif Iser sunt printre cele mai importante.

 

MUZEUL K.H. ZAMBACCIAN

 

Muzeul K.H. Zambaccian ființează din 1947, an în care omul armean de cultură Krikor Zambaccian (1889-1962) și-a donat statului român colecția, împreună cu casa construită special. Actuala expunerea respectă în linii mari amenajarea realizată de reputatul colecționar și critic de artă. Aceasta cuprinde lucrări de pictură, sculptură, grafică și mobilier, printre care picturi de Grigorescu, Andreescu, Luchian, Pallady, Petrașcu, Tonitza, Corneliu Baba, sculpturi de Constantin Brâncuși, Oscar Han, Cornel Medrea. Lor li se adaugă un valoros grupaj de lucrări ale unor pictori impresioniști și postimpresioniști, unic ca ansamblu în muzeele din România. Întâlnim lucrări de Renoir, Cézanne, dar și de Picasso, Matisse, Bonnard, Marquet, Utrillo.

 

 

MUZEUL THEODOR PALLADY

 

Muzeul Theodor Pallady funcționează într-una din cele mai vechi case din București, cu o istorie ce începe în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Casa cu un etaj, înconjurată de o grădină primitoare, se află în apropierea Bisericii Armenești de pe bulevardul Carol I. A aparținut negustorului armean Kevork Nazaretoglu, fiind cunoscută sub numele Casa Melik, după faimosul ei proprietar, Iacob Melik, susținător al pașoptiștilor și autor al lucrării L’Orient devant L’Occident. Renovată în 1822, lăsată să cadă în ruină și din nou reparată, distrusă de un incendiu în 1913, a fost refăcută și modernizată în anii 1920 și după cel de-al Doilea Război Mondial, când intrase deja în proprietatea statului român.

 

MUZEUL COLECȚIILOR DE ARTĂ

 

Muzeul Colecțiilor de Artă a luat ființă în 1978 ca secție a Muzeului Național de Artă al României, ocupând fostul Palat Romanit de pe Calea Victoriei, una dintre primele clădiri reprezentative ale Bucureștiului de la începutul secolului al XIX-lea. La înființare reunea 19 colecții. Muzeul deține 44 de colecții donate statului român începând cu 1927 de diverse familii, artiști sau urmași și legatari ai acestora. Colecțiile Elena și Anastase Simu, Beatrice și Hrandt Avachian, Corneliu Baba sau Iosif Iser sunt printre cele mai importante

 

 

 

MUZEUL NAȚIONAL DE ARTĂ CONTEMPORANĂ – MNAC

 

Fondat în 2001, Muzeul Național de Artă Contemporană este cel mai mare spațiu dedicat artei contemporane din România. Muzeul a funcționat inițial în cadrul Kalinderu Medialab, înainte de a se muta în clădirea cu o puternică încărcătură simbolică a Casei Poporului, în incinta Palatulului Parlamentului, începând cu 2004.

MNAC urmărește să promoveze nume relevante ale artei contemporane românești și să prezinte, adesea pentru prima oară în România, artiști internaționali de renume.

Marile vernisaje de primăvară și de toamnă, organizate pe toate etajele muzeului, au devenit evenimente de referință în viața culturală bucureșteană și națională. Expozițiile prezintă lucrări diverse, de la noile media până la mediile tradiționale, de la artă conceptuală până la bandă desenată, arhitectură, design și planificare urbană.

MNAC e o instituție deschisă către comunitățile creative, găzduind periodic întâlniri cu artiștii, spectacole, festivaluri și ateliere.

 

​

 

Văzând istoria – 1947-2007

Expoziția permanentă a colecției

MNAC este un muzeu tânăr, care gestionează o colecție ilustrând evoluțiile artelor vizuale din România după 1960. Începând din toamna anului 2018, MNAC dedică colecției sale cel mai generos spațiu al muzeului, într-un program pe termen lung, cu o miză înnoitoare: istoria artei contemporane din România (1947-2007), revizitată într-un discurs expozițional care pune pe același plan dimensiunea documentară și cea artistică, producția de obiect cultural și contextul în care aceasta a avut loc. Văzând istoria (1947-2007) este gândită ca o platformă deschisă de prezentare, analiză și dezbatere, realizată pe principiile curatoriatului colectiv și destinată unei continue transformări prin acumularea de cunoaștere.

 

Street Art la MNAC | URBAN STEPS

20 de grafferi care au scris istoria zidurilor din România

Tot la MNAC puteți vedea primul proiect complex de graffiti curatoriat și găzduit de o instituție muzeală din România. De-a lungul scării interioare a muzeului se desfășoară o lucrare murală de 500 de metri pătrați, ce adună laolaltă cele mai importante voci ale street artului românesc.

 

Educație muzeală la MNAC

Programe pentru copii și adulți

MNAC are o secție dedicată educației muzeale, cu dificila misiune de a sensibiliza publicul larg la arta contemporană, în condițiile precarității cu care se confruntă educația artistică la nivelul învățământului general din România.

 

Relația cu comunitatea

O expoziție despre rasismul la români pleacă de la MNAC spre Pipera

Programul de Relație cu comunitatea are ca obiectiv dezvoltarea publicului muzeului prin derularea unor proiecte educaționale și intervenții artistice în locuri dedicate unor comunități țintite. Astfel, muzeul devine o agora pentru dezbatere a temelor care prin dialog între membrii societății pot fi înțelese mai bine, depășind limitele impuse de prejudecată.

 

Unul dintre proiectele de referință a fost Muzeul Nomad de Artă Contemporană, o expoziție itinerantă pe tema inegalității de șanse și a discriminării etnice, un muzeu pop-up care a călătorit după lansare către districtul de business al capitalei cu o misiune: să apropie emoțional două lumi care nu se întâlnesc niciodată – cea a turnurilor înalte din Pipera și cea a comunităților marginale.

 

Colecția MNAC

Colecția MNAC reunește aproximativ 7.500 de lucrări ce datează din perioada anilor 1920 și până în prezent. O parte sunt moștenite din cadrul unor structuri anterioare, precum Oficiul Național pentru Documentare și Expoziții de Artă (ONDEA, care la rândul său a cumulat patrimoniul Oficiului de Expoziții al Consiliului Culturii și Educației Socialiste — OE al CCES), respectiv Departamentul de Artă Contemporană din cadrul Muzeului Național de Artă al României — MNAR. O altă parte au fost achiziționate de la artiști în intervalul 2002-2008. De asemenea, muzeul deține o colecție remarcabilă de diapozitive, fotografii și negative.

 

Editura MNAC

Într-un amplu efort de cercetare curatorială, MNAC își propune să ofere publicului acces la istoria recentă a artelor vizuale din România. Atât expozițiile monografice dedicate unor nume de primă mărime, marginalizate în perioada 1960-1990, precum și expozițiile curente se regăsesc în publicațiile realizate de editura MNAC, o editură dedicată documentării fenomenului contemporan, pentru uzul cercetătorilor actuali și ai generațiilor viitoare.

 

MNAC inclusiv

Accesul la artă este un drept fundamental, iar muzeul nostru susține necondiționat acest drept. MNAC a reluat un lung proces de accesibilizare pentru persoanele cu dizabilități fizice și neuro-cognitive: parteneriate cu organizații de profil (Supereroi printre noi, Asociația Națională a Surzilor din România etc.); ateliere pentru copii cu dizabilități; tururi ghidate pentru persoane cu deficiențe de auz.

 

 

COMPLEXUL MUZEAL ARAD – GALERIA DE ARTĂ

 

Galeria de artă a Complexului Muzeal Arad funcționează, astăzi, într-o clădire construită în stil eclectic la început de secol XX. Expoziția permanentă, reorganizată în anul 2013, este structurată diacronic în intervalul secolelor XVIII-XX. Sunt expuse lucrări semnificative pentru evoluția colecției de artă, care la rândul ei este o interfață a mediului cultural arădean, cu trimiteri implicite la valori estetice.

Expoziția permanentă rememorează momentul deschiderii pinacotecii orașului Arad, odată cu inaugurarea Palatului Cultural (octombrie 1913), reprezentat prin clasicii picturii maghiare; maniera de lucru cultivată în centrele de influenţă artistică din secolul al XIX-lea, respectiv Academiile din Paris, München, Düsseldorf, Dresda,Viena, Budapesta, care a modelat educația artistică a burgheziei locale, comanditară de portrete sau interesată să-și decoreze interioarele cu scene de gen și peisaje; reconstituirea unui interior în stil Biedermeier provincial (care face trecerea înspre un segment generos al expunerii, unde sunt desfășurate etape din istoria colecției, din perioada interbelică până în zilele noastre, cu accentul pe reconsiderarea și recuperarea creației artiștilor locali); Școala de Pictură de la Baia Mare, care a influențat atât artiști arădeni, cât și deschiderea publicului înspre curentele înnoitoare din arta europeană a primului sfert de secol XX; o selecție din primele lucrări de artă românească, intrate în colecția Palatului Cultural în anii '20; grafică, pictură și sculptură realizate de artiști arădeni sau care au activat vremelnic în oraș, în perioada interbelică; un insert de artă românească modernă, care propune micro-expoziții care se succed, la intervale de timp delimitate, pe aceeași simeză unde sunt aranjate tematic (peisaj, portret, natură moartă) opere ale artiștilor regăsiți în muzeele de artă din România. Lucrările acestora sunt repere pentru evoluția colecției în a doua jumătate a secolului trecut.

Spațiul liniar al galeriei, parcurs în zece săli, se încheie cu un paralelipiped alb în care își de/rulează proiectele expoziționale membrii și invitații kinema ikon. Trei generații de creatori, dintre care o parte se manifestă de 50 de ani, continuă să producă obiecte și evenimente artistice experimentale,  în format vizual, cinetic și acustic.

Expozițiile temporare, organizate în trei săli distincte ale muzeului de artă, alternează artă contemporană românească sau străină cu expoziții de colecție: pictură europeană (sec. XVIII-XIX), artă românească (sec. XIX-XX).

 

 

MUZEUL DE ARTĂ CLUJ-NAPOCA

 

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, înființat în 1951, este una dintre cele mai prestigioase instituţii muzeale cu profil artistic din România, fiind nominalizat în anul 1997 pentru Premiul Muzeul European al Anului – EMYA. Calitatea programelor culturale organizate a fost recompensată cu premii naţionale acordate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru expoziţiile Cultură şi artă armenească la Gherla (2003), Abodi Nagy Béla (2005) şi Avangarda din România în colecţii clujene (2007), precum şi cu distincţia acordată de Comitetul Român al ICOM pentru impactul asupra publicului a programului „De gustibus et coloribus…” (2010). Muzeul are o colecţie de peste 14.000 de piese de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă şi fond documentar, cel mai important fond patrimonial de artă românească din Transilvania.

 

​

 

Parteneriatele şi colaborările pe care Muzeul de Artă le-a dezvoltat pun în valoare patrimoniul instituţiei în circuitul muzeal naţional şi european. În acest scop, Muzeul de Artă Cluj-Napoca a elaborat şi dezvoltat proiecte în colaborare cu o mare varietate de parteneri: ambasade, universităţi, instituţii de cultură, centre şi asociaţii culturale, festivaluri internaţionale, galerii de artă şi ONG-uri. Printre cele mai semnificative colaborări se numără acelea cu: Catedra de Arte a Universităţii din Pécs (Ungaria), Muzeul de Artă Brașov, Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Naţional de Artă Contemporană Bucureşti, Galeriile Artmark, Fundația Polaris, Ambasada Portugaliei, Institutul Camőes, Ambasada Republicii Kazakhstan, Centrul Rațiu pentru Democrație, Centrul de Artă din Transilvania/ Erdélyi Művészeti Központ [EMŰK], Galeria Quadro, Asociaţia Art Image, Asociaţia Culturală Art Act, Fundaţia Culturală Bienala Internaţională de Grafică Cluj, IAGA – International Art Gallery Angels, Societatea Maghiară de Cultură din Transilvania – EMKE, Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca (UAD), Universitatea „Babeş-Bolyai”, Liceul de Arte Vizuale „Romulus Ladea” – Cluj-Napoca, Uniunea Artiştilor Plastici din România etc.

 

 

MUZEUL DE ARTĂ CRAIOVA

 

Muzeul de Artă Craiova a fost inaugurat în august 1954, având ca sediu cea mai cunoscută clădire de patrimoniu a orașului: Palatul Jean Mihail. Fondul de bază al  patrimoniului muzeului l-a constituit Pinacoteca „Alexandru şi Aristia Aman”, la care s-au adăugat transferuri de lucrări importante, achiziţii proprii, precum şi noi donaţii, mare parte dintre ele făcute de către artiştii români, ajungându-se astăzi la un fond de peste 8.000 de piese de artă românească şi străină.

Muzeul de Artă Craiova a fost prezent la numeroase evenimente de anvergură internațională dedicate sculptorului Constantin Brâncuși, organizate de cunoscute instituții de profil din întreaga lume, printre care Centrul Georges Pompidou (Paris), Muzeul Guggenheim New York (SUA), Muzeul Guggenheim Bilbao (Spania), Fondation Beyeler (Elveția), Muzeul Boijmans Van Beuningen (Olanda), Muzeul de Artă Philadelphia (SUA), BOZAR (Bruxelles). De asemenea, muzeul a participat cu lucrări din patrimoniul propriu la cele mai importante expoziții dedicate marilor artiști români, pe plan național și internațional, începând cu Theodor Aman și Nicolae Grigorescu și terminând cu Ion Țuculescu, Corneliu Baba și o serie întreagă de artiști contemporani.

Pe plan local, Muzeul de Artă Craiova s-a axat, în principal, pe valorificarea creației celor mai reprezentativi artiști contemporani români, printr-o serie de expoziții și cataloage de autor, menite să evidențieze caracteristicile, importanța, diversitatea și contextul artei contemporane românești. Printre expoziții temporare organizate în ultimii ani se numără: Nexus – Fuziuni deschise (Paul Neagu, Constantin Brâncuși, Tony Cragg, Mariane Eigenheer, Neville Gabie, Anish Kapoor, Vlad Nancă și Nona Inescu, Nigel Rolfe); Dealuri și Câmpii – Ion Țuculescu și Horia Bernea – antropogeografii atavice; Trama Rama Drama (Mircea Roman); Lecție despre imperfecțiune (Peter Jecza); ePOCALIPS@ (Marian Zidaru); La catedră cu Aman (Nicolae Alexi, Carmen Apetrei, Anca Boeriu, Oana Bordeanu, Ioana Ciocan, Andrei Ciubotaru, Carla Duschka, Călin Stegerean ș.a.); Ani de zile (Florin Mitroi).

 

 

MUZEUL DE ARTĂ VIZUALĂ GALAȚI

 

Muzeul de Artă Vizuală din Galați este primul muzeu de artă contemporană românească din țară, inaugurat în 1967 și conceput să prezinte cele mai noi tendințe ale fenomenului plastic în devenire, direcție pe care și-o pastrează și astăzi.

Lucrările din sălile de expunere constituie o selecție dintr-un patrimoniu mult mai amplu, completat adesea cu un patrimoniu virtual din atelierele artiștilor contemporani. Colecțiile muzeului cuprind creații de artă românească din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea și din secolul XX (Teodor Aman, Nicolae Grigorescu,  Octav Băncilă, Theodor Pallady, Ghe. Petrașcu, Ștefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Lucian Grigorescu, Nicolae Mantu), reprezentanți ai avangardei românești (Victor Brauner, M.H. Maxy, Hans Mattis-Teutsch, Marcel Iancu, Irina Codreanu, Milița Petrașcu etc.) și lucrări ale artiștilor care formează o punte de legătură între prima și a doua jumătate a secolului XX (Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Țuculescu, Henri H. Catargi, Dumitru Ghiață, Rudolf Schweitzer-Cumpăna). Însă cea mai însemnată parte a patrimoniului și a expunerii permanente o constituie operele realizate în perioada 1967–2012. Nume importante ale picturii și sculpturii contemporane românești sunt prezente pe simezele muzeului: Horia Bernea, Ion Sălișteanu, Ion Alin Gheorghiu, Marin Gherasim, Teodor Moraru, Octav Grigorescu, Georgeta Năpăruș,  Paula Ribariu, Ștefan Câlția, Gheorghe Anghel, Ion Irimescu, Vida Geza, George Apostu, Ovidiu Maitec, Napoleon Tiron etc.

Colecțiile de pictură și sculptură sunt completate de colecția de grafică (Wanda Mihuleac, Marcel Chirnoagă, Mircia Dumitrescu, Dan Erceanu, George Leolea etc.) și de artă decorativă (Ana Lupaș, Șerbana Dragoescu, Mimi Podeanu, Cela Neamțu, Riti și Peter Iacobi, Șerban Gabrea, Costel Badea, Radu Tănăsescu etc.).

Dintre numeroasele donații făcute de artiști muzeului se remarcă prin valoarea și amploarea lor donația „Idel Ianchelevici” (sculptor belgian de origine română), donația „Georgeta și Constantin Arămescu” (artiști americani născuți la Galați) și donația „Roth-Ionescu”, cuprinzând opera Lolei Schmierer Roth. Ele îmbogățesc patrimoniul muzeului cu peste 400 de lucrari de pictură, grafică și sculptură.

Muzeul organizează expoziții, micro-expoziții, evenimente (concerte, dezbateri, expuneri pe teme de artă, lecții de istoria artei, proiecții de filme), simpozioane, tabere de creație și alte programe care promovează cele mai semnificative orientări din arta contemporană românească în țară și peste hotare.

 

 

MUZEUL DE ARTĂ IAȘI

 

Muzeul de Artă Iași, înființat în 1860, face parte din Complexului Național Muzeal „Moldova”. Muzeul adăpostește una dintre cele mai însemnate colecții de opere de artă din România, tezaurizând peste 10 000 de lucrări (pictură, grafică, sculptură) care acoperă cinci secole de istorie românească și europeană. Colecția cuprinde exponate din arta universală (structurată pe școli naționale: italiană, spaniolă, flamandă-olandeză, germană, austriacă, rusă, poloneză), arta modernă românească (începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, până la perioada interbelică) și arta contemporană românească (unde un loc special a fost rezervat școlii ieșene de arte plastice).

 

​

 

Partener incontestabil al creației contemporane, Muzeul de Artă Iași consacră o atenție deosebită artiștilor plastici din noua generație, prin organizarea a numeroase expoziții și evenimente temporare, fiind un actor dinamic în mediul cultural național și internațional, iar patrimoniul muzeului se îmbogățește continuu, în special prin donații ale artiștilor contemporani. Printre evenimentele care se desfășoară la Muzeul de Artă menționăm Bienala Internațională de Gravură „N-E Iași-Chișinău”, care reunește la fiecare doi ani lucrări de grafică din lumea largă, încurajând creația contemporană și mobilitatea artistică.

 

 

MUZEUL JUDEȚEAN DE ARTĂ PRAHOVA

 

Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” își are originea în Pinacoteca Ploiești, în 1931. În trecerea anilor numele său s-a schimbat, iar numele actual îl poartă din 2005 și reflectă faptul că muzeul este găzduit din 1969 în Palatul Ghiță Ionescu, denumit astfel după tatăl lui Ion Ionescu-Quintus, iar colecția muzeului cuprinde donații importante din partea familiei Quintus.

Muzeul are o colecție ce cuprinde artă românească din sec. al XIX-lea până în prezent. Expunerea muzeală constă într-o expoziție de bază, situată la etaj, o trecere în revistă a evoluției artelor plastice, de la primitivi la contemporani, cu lucrări din patrimoniul propriu. Parterul este dedicat expozițiilor temporare, unde regăsim nume sonore contemporane românești: Horea Paștina, evenimentul anului 2017, Ștefan Râmniceanu, evenimentul anului 2018, retrospectiva Dan Platon (2017) etc., dar și artiști străini: Iurie Matei (Republica Moldova), Ammar Alnahhas (Siria), precum și expoziții ce reflectă rezultatele colaborărilor artistice cu: India, Japonia, Mexic, Rusia, Spania, Polonia, Germania, Franța, Belgia, Italia, Cehia, Elveția, Israel, Finlanda sau Ungaria.

Unul dintre cele mai de succes proiecte este Bienala Internațională de Gravură Contemporană „Iosif Iser”, ajunsă la cea de a XIII-a ediție în 2019, care adună la fiecare ediție în jur de 350 de participanți și 500 de lucrări, o bună parte dintre ele fiind donate muzeului. Acest fapt a condus la îmbogățirea colecției de grafică cu gravuri contemporane semnate de artiști din întreaga lume.

Muzeul susține programe pentru copii, dar și programe destinate copiilor instituționalizați sau celor cu deficiențe de auz și de văz, alături de parteneriate cu instituții de învățământ, constând în ateliere de educație plastică, prelegeri și vizite tematice.

 

 

MUZEUL DE ARTĂ TULCEA

 

Secția de artă a Muzeului Delta Dunării, înființat în 1950 de Gavrilă Simion, s-a conturat începând cu anul 1972, însă colecțiile de artă au luat naștere încă din anii ’50, fiind constituite din lucrări ale unor importanți artiști locali. Anul 1957 marchează prima expoziție temporară de artă plastică, urmată de achiziționarea lucrărilor expuse și de formarea unui nucleu al viitoarei secții de artă a muzeului.

Patrimoniul muzeului se împarte în șapte colecții: pictură modernă și contemporană, sculptură modernă și contemporană, icoane secolele XVIII-XX, grafică modernă și contemporană, plăci de gravură (colecție unică în țară), artă orientală secolele XVIII și XIX, artă decorativă secolele XVIII-XX. Arta românească este extrem de bine reprezentată, de la începuturile picturii românești moderne (Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian și Ion Andreescu), trecând prin pictura de la începutul secolului XX (Sava Henția, Nicolae Vermont, Leon Biju, Octav Băncilă și alții) și lumea pictorilor dobrogeni (Gheorghe Sârbu, Vasile Pavlov, Constantin Artachino etc.). Arta interbelică este reprezentată de lucrări semnate de Ghe. Petrașcu, Theodor Pallady și sculptorul Dimitrie Paciurea. O sală este dedicată Grupului celor Patru: Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, Ștefan Dimitrescu și Oscar Han. Lucrări de Ștefan Popescu, Cecilia Cuțescu Storck, Jean Al. Steriadi, Camil Ressu, Iosif Iser oferă o imagine a primei jumătăți a secolului XX. Expoziția despre artele și influențele din Dobrogea nu ar fi completă fără reprezentanți ai Școlii de la Marea Neagră: Petre Iorgulescu-Yor, Ion Theodorescu-Sion, Max Wexler Arnold, Vasile Popescu și alții.

Un alt punct forte al muzeului este colecția de lucrări ale unora dintre cei mai mari artiști avangardiști: Victor Brauner, Max Hermann Maxy, Corneliu Michăilescu, Marcel Iancu, Hans Mattis-Teutsch, Milița Pătrașcu, Ion Țuculescu, Sabin Popp, Romulus Ladea. Colecția de 14 lucrări de pictură și grafică semnate de Victor Brauner este cea mai impresionantă din țară.

Cea de-a doua jumătate a secolului XX este ilustrată de capodopere semnate de Olga Greceanu, Margareta Sterian, Lucia Demetriade Bălăcescu, Dimitrie Ghiață și alții. La limita dintre modernism și arta contemporană, îi găsim, printre alții, pe Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Irimescu, Henri H. Catargi și Ion Jalea. Expunerea permanentă este încheiată de artiștii români contemporani: Teodor Hrib, Eugen Crăciun, Constantin Piliuță, Vladimir Șetran, Viorel Mărginean, Eugen Ispir etc.

Parterul muzeului a găzduit frecvent expoziții temporare, fie ale artiștilor contemporani, fie retrospective. De asemenea, aici au avut loc mai multe bienale de artă naționale și internaționale. Campania „Adoptă o pictură” a fost lansată ca un proiect pilot de strângere de fonduri destinate restaurării lucrărilor reprezentative de artă modernă din patrimoniul Muzeului de Artă Tulcea. Desfăşurată între anii 2016-2017, prima ediţie s-a concretizat prin restaurarea a 12 lucrări.

 

 

MUZEUL DE ARTĂ RECENTĂ (MARe)

 

MARe (deschis în 2018) prezintă publicului peste 150 de opere, expuse într-o clădire de 1200 m2 desfășurată pe cinci niveluri, dotată cu toate spațiile, echipamentele, serviciile, programele și cadrele de specialitate cerute de exigențele muzeografice actuale. Conceput de YTAA (Youssef Tohme Architects and Associates), muzeul prezintă o colecție permanentă cu cele mai reprezentative lucrări de artă românească realizate din anii 1960 și până astăzi. După Muzeul SIMU (demolat în 1964, n.ed.), MARe este primul muzeu privat de artă care se deschide în România în ultimii 100 de ani, într-o clădire care îi este dedicată exclusiv, nu într-o construcție oarecare, convertită la sarcina de muzeu.

 

​

 

Prin accentul pe care-l pune pe arta românească produsă din anii '60 până astăzi, MARe oferă vizitatorilor o perspectivă critică asupra riscurilor, a reușitelor și a compromisurilor artiștilor români în timpul dictaturii comuniste și după căderea regimului, în 1989. În iulie 1965, la cel de-al IX-lea Congres al PCR, ideologia oficială s-a dezis de dogma realismului socialist în scopul de a încuraja „diversitatea stilistică” în domeniul artelor, dar fără a depăși limitele impuse de regim. Din acel moment, artiști ignorați până atunci, precum autodidactul Ion Țuculescu au fost transformați în eroi și profeți ai înnoirii. Artiștii mai tineri au preluat repede tehnicile și mijloacele artei occidentale, de la abstracție și neoconstructivism la fotorealism și de la performance la instalații și land art. În expoziția permanentă apar lucrări-cheie de Ion Țuculescu, Andrei Cădere, Ion Grigorescu, Paul Neagu, Ștefan Bertalan, Nicolae Comănescu, Roman Cotoșman, Pavel Ilie, Diet Sayler, Alexandru Chira, Horia Bernea, Florin Mitroi, Marian Zidaru, Ioana Bătrânu, Vioara Bara, Teodor Graur, Dan Perjovschi, Dumitru Gorzo, Victor Man, Ecaterina Vrana, Vlad Nancă, Gili Mocanu, Anca Mureșan, Ovidiu Feneș, Cristina David, Ion Bârlădeanu și mulți alții.

MARe organizează anual trei expoziții temporare cu artă românească și trei expoziții temporare cu artiști străini de importanță internațională. Dintre cele mai recente expoziții amintim Marginali, izolați și exluși în arta românească (2020, curator Erwin Kessler), Gregor Schneider: Camere moarte/Dear Rooms (2020, curator Erwin Kessler), GPS: Geometrii Post Sistem (2019, curatori Erwin Kessler, Carola Chișiu, Dan Popescu).

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.