Matei Bejenaru

 

PROIECTUL PERIFERIC – O PRIVIRE RETROSPECTIVĂ

 

 

Ideea de a organiza la Iași o manifestare de artă contemporană care să promoveze noi medii de expresie artistică a apărut la mijlocul anilor 1990, la puțin timp de la căderea comunismului în Europa de Est. Societatea românească trecea atunci printr-o perioadă de mari convulsii sociale și politice, iar ruperea de trecut era dureroasă. Eram student la arte plastice la Iași și eram interesat să aflu cum se reflectă în plan artistic tranziția noastră către democrație. Veneam constant la București pentru a participa, la început ca spectator, apoi ca artist, la diferite expoziții cu program și care, prin medii artistice noi, performance art, intalații, artă video, problematizau condiția noastră post-comunistă. În anii 1990 existau în România două festivaluri internaționale de performance, unul la Timișoara (Zona – Europa de Est, organizat de Ileana Pintilie) și altul la Sfântu Gheorghe (Festivalul AnnArt, al cărui director era Ütő Gusztàv). În acest context, în 1997 am organizat la Centrul Cultural Francez prima ediție a festivalului Periferic, consacrat artelor performative. Desigur, la început am avut câțiva artiști invitați de la București însă, în anii următori, evenimentul a devenit internațional și a crescut în complexitate și vizibilitate atât în țară cât și în străinătate.

 

Info Point conceput de grupul Raum Labor (Berlin), Periferic 8, 2008

 

După 1990 artele performative au avut, în toate țările foste comuniste,  un efect eliberator, discursul despre corp fiind o consecință a traumei sociale pe care o trăiam în acea perioadă. După primele ediții ale Periferic-ului am reușit să cooptăm în echipa organizatoare, pe lângă artiști, și un grup de tineri filosofi care au început să scrie lucruri mai complexe despre relația centru-periferie și despre funcția și formele artei contemporane în contextul nostru local, dominat de provincialism, tradiționalism și conservatorism. În anii 1990, publicul manifestărilor Periferic-ului nu era foarte numeros, fiind format în special din tineri artiști și intelectuali din Iași, alături de jurnaliștii, artiștii și curatorii participanți. În  2001, odată cu transformarea Periferic-ului în bienală de artă contemporană,  lucrurile au devenit mai complexe. Am fondat Asociația Vector, care a devenit instituția organizatoare a evenimentului, am diversificat manifestările și mediile artistice, iar expozițiile au avut loc în spații oficiale precum Palatul Culturii și alternative, Baia Turcească Iași, spațiu pe care încă de atunci l-am identificat ca posibilă locație pentru un Centru de Artă Contemporană. În prezent, Primăria Iași are un proiect cu fonduri europene pentru reabilitarea Băii Turcești și reconversia într-un centru cultural.

În anii 2000, Periferic-ul a devenit unul dintre cele mai complexe proiecte de artă contemporană din România, având o participare internațională semnificativă. În decursul câtorva ediții (2001, 2003, 2006, 2008) am expus majoritatea artiștilor români relevanți, în cadrul unor proiecte artistice complexe, realizate de curatori români și internaționali. Multe lucrări artistice au fost produse de artiști la Iași, ca rezultat al unor rezidențe artistice. Dimensiunea educațională și dialogul cu intelectualii progresiști locali a creat o platformă despre rolul culturii contemporane în emanciparea societății. Ca urmare a Periferic-ului, orașul Iași a fost pus pe harta artistică din România și, într-o oarecare măsură, pe cea internațională. Am fost bucuroși să avem ca invitați grupuri de jurnaliști, studenți sau iubitori de artă din diferite țări, care aveau curiozitatea și interesul să vadă cum poate funcționa din punct de vedere profesional un eveniment complex, într-un context fără tradiție în domeniu și fără infrastructură culturală adecvată.

Finanțarea Periferic-ului s-a făcut în special cu fonduri europene, accesate prin dosare de aplicații iar, după 2003, am reușit să atragem și bugete de pe plan național (Primăria Iași, granturi AFCN sau ICR). Proiectul a creat o scenă artistică locală și un public tânăr, interesat de artă contemporană însă care, odată cu trecerea anilor a devenit mai redus ca număr după ultima ediție din 2008. Periferic-ul s-a realizat cu multă muncă și entuziasm din partea noastră, fapt apreciat de invitați. Acest lucru explică marele capital de simpatie și imaginea pozitivă a proiectului, care s-au menținut până în prezent, la mai bine de zece ani de la închiderea sa.

De ce nu a mai continuat proiectul?  În opinia mea sunt mai mulți factori.  Primul a fost că echipa care l-a organizat a obosit, Asociația Vector nu s-a consolidat instituțional îndeajuns de mult pentru a putea coordona un eveniment profesionist cu pretenții. De asemenea, cu excepția colegilor filosofi, care au devenit între timp curatori și teoreticieni, ceilalți eram artiști care voiam să ne continuăm cariera artistică. Niciunul dintre noi nu a dorit să devină manager cultural.  Un alt motiv a fost acela că nu am primit un sprijin suficient pe plan local pentru organizarea evenimentului, iar fondurile europene, după integrarea României în UE, în 2007, au fost mult mai dificil de accesat. De fapt Periferic-ul a fost un eveniment care, printre altele, a avut rolul de a orienta elitele tinere către valorile democratice europene. Acum, în 2020, când curentul anti-european a câștigat adepți și la noi, situația este diferită. Un alt factor care a influențat încheierea proiectului a fost criza economică din 2008-2010, accesul la resurse fiind dramatic limitat în acea perioadă.

În calitate de inițiator și director artistic al Periferic-ului consider că terminarea lui în 2008 a fost o decizie pragmatică.  Proiectul a avut o semnificație pentru o perioadă istorică, iar aceasta  se încheia atunci… Mă bucur să văd cum ideile și viziunea proiectului au inspirat alți artiști și manageri culturali de la noi, care continuă și în prezent munca dificilă de creare a infrastructurii artistice contemporane din România.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.