BIENALE
BUCHAREST BIENNALE
BUCHAREST BIENNALE (BB), singura bienală din România membru deplin al IBA – International Biennial Association, este considerată cel mai reprezentativ manifest pentru arta contemporană din Europa Centrală și de Est. Organizată de o asociație non-profit, BB urmărește să încurajeze creativitatea artiștilor, accesul public la cultură, dialogul intercultural precum și cunoașterea istoriei și a patrimoniului cultural al popoarelor europene și non-europene.
BUCHAREST BIENNALE construiește un parteneriat durabil între București – mai mult decât un oraș, un simbol al modului în care politicul se reflectă în toate aspectele vieții – și restul lumii; se conectează la o problemă universală, care nu ia în considerare contextul geografic sau istoric: problema rezistenței în cotidian.
BB oferă o platformă de analiză și, potențial, de reconfigurare a imaginarului actual social, politic și economic. Bienala este o încercare de a întoarce aceste „experiențe” predeterminate cu susul în jos, de a reimagina procesul de dominație, confirmând poziția Bucureștiului ca un spațiu al acțiunii și schimbului cultural.
Prima ediție a Bucharest Biennale a avut loc în 2005. BB9, curatoriată de Henk Slager, ar fi trebuit să se desfășoare în iunie 2020, dar a fost anulată din pricina pandemiei. Ediția din 2022 va fi prima bienală din lume care va fi curatoriată cu ajutorul inteligenței artificiale – programul Jarvis –, și se va desfășura în Galeria de Realitate Virtuală Spinnwerk.
Organizator: Asociația ArtPhoto
BIENALA INTERNAȚIONALĂ DE GRAVURĂ MICĂ GRAPHIUM
Bienala Internațională de Gravură Mică Graphium, un proiect inițiat în 2004 de graficianul Ciprian Chirileanu, este dedicată tehnicilor de gravură tradiționale (tipar înalt, adânc și plan). Prin participarea artiștilor profesioniști, gravori din toată lumea, evenimentul înscrie orașul Timișoara în circuitul internațional al gravurii contemporane. Contextul Bienalei Graphium: (1) atelierul de gravură Graphium, înființat în anul 1980 în cadrul Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Timișoara, a rămas singurul de acest profil din țară, după desființarea celui din București, în anul 2004 (atelierul Podul); (2) organizarea unui salon de gravură studențească Graphium, în 1995 (prima și singura ediție); (3) demararea la Timișoara, a Bienalei Internaționale de Gravură Experimentală, în anul 2003.
Inițial, prima ediție a Bienalei Graphium, numită pilot, a fost gândită cu scopul de a atrage principalele orașe ale euroregiunii DMKT (Dunăre-Mureș-Criș-Tisa), respectiv Novi Sad (Serbia), Szeged (Ungaria) și Timișoara (România) în mecanismul organizatoric. Fiecare oraș organiza o dată la trei ani, prin rotație, Salonul Internațional de Gravură Mică Graphium, denumirea propusă inițial, eveniment care putea atrage surse de finanțare din cele trei țări. Dificultățile de comunicare și deplasare între cele trei orașe, dublate de lipsa de interes a firmelor locale care motivau dependența lor de sediul central din București, a restrâns aproape total această abordare nouă de management artistic, care reprezenta o acțiune inedită pentru atragerea surselor de finanțare pentru evenimente artistice internaționale organizate în România anului 2004, relativ puține la nivel local și prea puține la nivel național, cu excepția Bucureștiului.
Denumirea consacrată, „Bienala Internațională de Gravură Mică Graphium”, a fost adoptată la ediția a doua, în 2006. Se poate spune astfel că pentru o perioadă de patru ani (2003-2006), Timișoara a devenit cel mai atractiv pol al graficii și în mod special al gravurii din România. Aici au fost prezentate publicului două bienale internaționale de gravură aparent total opuse prin tehnicile promovate (una tradițională, cealaltă experimentală), dar complementare, inclusiv prin alternanța lor anuală, un fapt rarisim și probabil unic în Europa, cel puțin, la care s-a adăugat colaborarea și susținerea reciprocă a celor doi ințiatori, Ciprian Ciuclea și Ciprian Chirileanu. Între timp bienala experimentală s-a mutat la București (2007), iar cu puțin timp înaintea primei expoziții a bienalei Graphium, ediția a treia (2008), coordonatorul s-a retras din motive personale. Bienala Internațională de Gravură Mică Graphium a fost reluată în anul 2017 cu ediția a patra, iar în 2019 s-a încheiat ediția a cincea, având același organizator, Uniunea Artiștilor Plastici, filiala Timișoara, respectiv Atelierul de gravură Graphium.
Organizator: Uniunea Artiștilor Plastici Timișoara
BIENALA INTERNAŢIONALĂ DE GRAVURĂ BUCUREȘTI
Bienala Internaţională de Gravură București, eveniment inițiat de Uniunea Artiștilor Plastici din România în 2014, reafirmă interesul artiștilor din toată lumea pentru reinventarea imaginii gravate și reface traseul dintre tradiție, măiestrie și artistul secolului nostru, dar desface în același timp granițele dintre tehnicile gravurii și modalitățile de expresie contemporane.
Cea mai recentă ediție, desfășurată în 2019 sub titlul Crossing Borders, a adus la București 125 de artiști din toate generațiile și de pe toate meridianele, selectați din peste 300 de înscriși, asigurând astfel diversitatea nu doar din punct de vedere conceptual, ci și din perspectiva modalităților de folosire a tehnicilor tradiționale ale gravurii în arta contemporană.
Organizator: Uniunea Artiștilor Plastici
PERIFERIC
Proiectul Periferic a fost inițiat în 1997 de artistul Matei Bejenaru. La început, Periferic a fost un festival de performance care a crescut în primele sale patru ediții (1997, 1998, 1999 și 2000) pentru a atinge nivelul unui eveniment de artă contemporană cu recunoaștere regională. În 2001 a fost fondată Asociatia Vector, care și-a asumat rolul de organizator al bienalei de artă contemporană Periferic. Periferic 5 a devenit astfel prima bienală de artă contemporană organizată în România, apreciată pentru eforturile sale și pentru reușita de a se integra într-o serie de rețele instituționale și artistice internaționale, dar și criticată pentru apropriere necritică a formatului vestic de bienală.
De aceea, Periferic 6 și 7 au luat forma a ceva diferit decât s-ar fi așteptat cineva de la o bienală. Presiunea timpului asupra intuițiilor curatoriale și a reprezentărilor artistice, apărută odată cu aproprierea formatului bienalei, a fost depășită în favoarea clarității discursive, astfel că primul simptom că Periferic devine altceva decât o bienală clasică (un proiect cu finalizare o dată la doi ani, dar care ignoră restricțiile impuse de timp?) a fost faptul că distanța temporală dintre P6 și P7 a fost de trei ani. De asemenea, dacă intențiile inițiale ale Periferic erau de a reuni diferite atitudini artistice legate de tema, deja mult discutată și imposibil de epuizat, a RELAŢIEI DINTRE CENTRU ŞI PERIFERIE, și de a crea o serie de discuții teoretice despre condițiile producției de artă în contexte marginale, discursul a devenit din ce în ce mai autonom și mai inovativ prin deplasarea lui spre o analiză mai rafinată a contextului, luând în considerare creșterea economică rapidă și prefacerile socio-culturale dramatice din societatea românească.
Periferic 8 (și ultima) a încercat să abordeze din nou condițiile și posibilitățile producerii de evenimente de artă în România, realizând în același timp exercițiul unei auto-repoziționări, odată cu introducerea unei teme critice: cum putem implica și educa diferite straturi ale publicului pentru a facilita un acces deschis și înțelegerea evenimentelor de artă contemporană. P8 a dorit să construiască publicuri locale și astfel a construit o abordare paradigmatică pentru alte inițiative similare din regiune. Proiectul a căutat să întărească conștiința culturală locală cu scopul de a forma o comunitate civilă dinamică, responsabilă pentru propriul său context, sugerând că arta contemporană este un domeniu transdisciplinar acolo unde problemele sociale și politice, care afectează întreaga societate, pot fi discutate.
Organizator: Matei Bejenaru (1997–2001), Asociația Vector (din 2001)
BIENALA DE ARTĂ PLASTICĂ LASCĂR VOREL
Derulată fără intrerupere timp de 23 de ani, Bienala de Artă Plastică „Lascăr Vorel” a fost concepută ca un Festival Concurs Bienal Național de Artă Plastică. Prima ediție a avut loc în 1997, dar aceasta a fost de fapt a patra, după o întrerupere de peste 15 ani, a unei expoziții naționale de artă plastică ce se organiza la Piatra Neamț și purta numele lui Lascăr Vorel. Ajunsă în 2019 la ediția a XVI-a, Bienala Lascăr Vorel este una din cele mai prestigioase manifestări naționale de artă, care a reușit să aducă la Piatra Neamț artiști plastici consacrați din întreaga țară. Lucrările de artă premiate au îmbogățit colecția de artă contemporană a Complexului Muzeal Neamț.
Organizatorul bienalei, Fundația Vorel, înființată în 1996, derulează constant proiecte care valorifică și continuă tradițiile din domeniul artei și culturii: expoziții retrospective, expoziții documentare, editare de albume de autor. În perioada 1998–2008, Fundația Vorel a organizat Tabăra Națională de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” de la Durău, care s-a dovedit a fi un experiment reușit, motiv pentru care Fundația Vorel dorește reluarea lui ca o consecință firească a viabilitatii proiectului Bienalei de Arta Plastică „Lascar Vorel”.
Organizator: Fundația Vorel
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.